Voi incepe prin a spune ca in ultima vreme nu reusesc sa-mi mai pun sentimentele in cutia veche ascunsa bine din suflet si incep sa scap, sa dau afara anumite lucruri pe care nu sunt sincer pregatit sa le infrunt. Mi-e dor de zilele in care nimic nu conta, in care tot ceea ce simteai putea fi spus foarte usor fara sa fi mustrat sau sa intampini regrete la tot pasul. Probabil ca odata cu varsta am ajuns sa complic in capul meu tot ceea ce gandesc. Am ajuns sa cred ca nimic nu este simplu si ca totul are o explicatie, iar explicatia pe care o caut cere mai mult decat trei lovituri din glezne si o dorinta aruncata spre cer ca sa poata fi deslusita.
...Imagineaza-ti o cutie, deschide-o, pune in ea toate gandurile, grijile, prietenii, familia si acum inchide-o!...
Voi continua prin a-mi marturisi ca imi este frica. Mereu mi-a fost frica sa nu fiu judecat, tras la raspundere chiar si pentru faptele mele fiindca stiu ca nimeni, aproape nimeni nu ma intelege.Am sentimentul ala constant de nesiguranta fiindca stiu ca nici macar eu nu ma consider capabil de a ma cunoaste 100%.
...Leag-o cu niste lanturi groase si apoi fa-o sa dispara...
Va trebui sa spun multumesc! Multumesc Sa. pentru ca in ciuda faptului ca ne certam mereu, ca ne contrazicem pe orice tema cat de prosteasca, nu-ti e frica sa-mi spui ca ma iubesti, ba chiar sa te mandresti cu fratele tau. Poate ca acum nu realizezi asta, insa nu imi doream nimic mai mult decat sa ma accepti asa cum sunt. Te iubesc si cred ca e printre putinele lucruri pe care nu mi-e frica sa le spun fiindca stiu ca e un lucru cu care si eu la randul meu TREBUIE sa ma mandresc! Multumesc B. pentru seara asta (25/02/2012), a fost momentul in care am simtit ca pot sa am incredere si mai mare in tine desi puteam jura ca nu am cum mai mult de atat. A fost momentul in care mi-ai spus ca indiferent ce s-ar intampla tu o sa ma iubesti si nu o sa se schimbe niciodata asta, lucru pe care, fie ca eram ametit, fie ca nu, stiam de atunci ca nu am cum sa-l uit vreodata.
...Concentreaza-te bine si las-o sa pluteasca spre nicaieri...
De la o vreme simt nevoia sa vorbesc cu tot felul de persoane straine, interesante pe care nu le cunosc si nu-mi pot explica de ce fac asta. De ce incerc sa gasesc prieteni noi cand stiu ca acest cuvant "prieten" este asa un cliseu, o hiperbola aplicata de la om la om ca sa poata ascunde sentimentul de singuratate. Simt nevoia sa caut persoane interesante si sa ma bag si eu la mijloc fara sa-mi pese ca apar intr-un moment potrivit sau nu. Intr-un fel vreau dar totodata nu vreau asta. Nu vreau sa stau sa spun oricui toata viata mea in 5 minute ca sa poata sa profite, sa aiba un avantaj. Presupun ca vreau decat sa aflu povestile tuturor. Vreau timp sa gandesc si sa ascult povesti interesante.
...iar cand esti pregatit o sa o vezi din nou... fii sigur ca poti sa o inchizi la loc.
Acompaniat de acest sentiment urmeaza si scuzele de rigoare. Am sa spun pe scurt fiindca mai mult de atat nu meriti momentan pentru indiferenta de care dai dovada Rz. Sa spun ca nu inteleg unde am gresit ar fi o minciuna. Am calcat stramb in momentul in care am inceput eu sa te caut. Ai inceput sa primesti din nou atentie lucru care, asa cum ti-am mai spus, te strica foarte rau. Imi pare rau ca nu a mers ceva ce pornise foarte frumos. Imi pare rau ca nu mai am rabdare sa continui cu tine.
...Inspira adanc iar apoi expira usor...
Am sa inchid aceasta cutie cu tine fiindca tu esti persoana care a reusit sa faca o gaura. Definitia de "copil" pe care ti-ai insusit-o nu prea pare sa te caracterizeze si la mentalitate. Nu stiu ce sa-ti spun, nu stiu daca vreau sa te vad, nu sunt inca sigur insa stiu ca as vrea sa te cunosc mai bine. Tu esti persoana la care am impresia ca am aparut intr-un moment foarte nepotrivit. Simt un foc care ma consuma. Simt cum aerul nu mai e suficient si nici macar prietenii sau o tigara nu ma pot linisti cand vine vorba de tine. Imi fuge gandul spre lucruri ciudate, spre lucruri noi si nu cred ca vreau chestia asta.
...Acum, deschide ochii!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu