Pot spune ca atunci cand mi-ai spus ca ai plans m-ai facut sa ma intreb daca eu am fost cauza. Poate pentru un moment cat de mic mi-am dorit chestia asta, sa stiu ca asta e modul tau mai antipatic de a spune ca iti pasa dar poate ca a fost doar o alta interpretare. Stii doar, am discutat si pe tema asta. Ai plans. Ai facut doi ochi de un albastru imaculat sa se piarda intr-o mare de tristete, de melancolie. Motivul nu ti-l cunosc nici pana in momentul de fata insa stiu ca atunci cand vei avea curajul necesar sau incredere imi vei spune.
Pot spune ca mereu cand imi repeti ca eu sunt diferit, ca nu te comporti cu restul asa cum te comporti cu mine ma faci sa zambesc prostesc fara sa ma mai pot controla. Sunt fericit dar confuz. Nici prietenii nu ma mai inteleg si asta pentru ca usor usor ma pierd. Ma detasez de toti si toate si raman doar, stii cum se spune, "me and myself", ca sa pot intelege de ce aceasta eroare brusca dintre minte si inima de la o vreme.
Pot spune ca nu imi place ca vine primavara si deja mi-e groaza de cuvantul acela foarte important pentru mine, vara. Raman blocat la ideea ca o sa fim prieteni pe durata unui simplu anotimp fiindca nu vreau asta.
Pot spune ca te-ai dus sa te culci fiindca era modul tau de a te exterioriza, acela fiind prin vise. Te-ai facut "mica sub plapuma" si probabil acum te visezi zburand sau razand, traind o viata mult mai frumoasa decat cea de acum. Nu mi te pot imagina decat cu un zambet pal si cu ochii stinsi, izolati de lumina pe care o radiaza.
Pot spune multe, pot continua la nesfarsit insa nu are rost, nu acum."La revedere!" acum in noapte si "Buna dimineata!" intr-un nou vis. Acelasi lucru atat de cotidian si obisnuit insa pentru prima oara amandoi intr-o metamorfoza de idei ascunse prin subconstient.
~ http://www.youtube.com/watch?v=RzhAS_GnJIc ~
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu