Dupa cum ti-am spus de multe ori iubesc ploaia, si azi a plouat cu soare. Imagineaza-ti ca sentimentele mele pe care nu le pot reda in cuvinte sunt asemeni acestei ploi. Imagineaza-ti ca eu in acea ploaie cu soare mi-as deschide o umbrela, fiindca asa cum ai spus si tu, trebuie sa ma izolez de acele sentimente ca sa pot trece mai departe, insa daca fac asta, pentru mine ploaia asta nu ar mai insemna nimic, mi-as deschide umbrela si nu as permite nici macar unei picaturi sa ma ude. As trece prin ea ca si cum ea nu ar conta si asta ar face ca pentru mine ploaia in sine sa isi piarda tot farmecul, as ramane rece, as trece indiferent prin ea fara sa mai simt nimic. Stii ca ti-am mai spus, eu imi traiesc viata la o intesitate mult mai mare fata de restul fiindca pe plan...
Spiritual?
Da! Pe plan spiritual ma simt mult mai evoluat fata de ceilalti din jurul meu, insa sa nu ne abatem de la subiect.
Te rog continua-ti ideea.
Cum spuneam mai devreme, daca as deschide acea umbrela as simti cum niciodata nu as mai putea sa ma bucur de o ploaie cu soare si pentru mine nu ar fi o solutie. In acelasi timp, daca as continua sa merg prin ea mereu as plange, stii cum se spune, poti plange cand ploua fiindca nu observa nimeni, insa nu as putea sa rezist facand acest lucru fara ca intr-o zi, lacrimile mele sa nu se opreasca. Nu stiu ce sa fac, ce drum sa aleg, par sa fiu prins in aceasta situatie. Orice as face voi trece peste si nu sunt pregatit sa fac asta, nu acum, nu prea curand.
Dragul meu, voi incerca sa iti raspund la aceasta nedumerire intrand in planul tau fiindca altfel nici eu nu stiu cum ne-am mai putea intelege. Vezi tu, daca alegi sa iti deschizi umbrela tu vei reusi sa treci peste acest val de sentimente care te seaca de orice enegrie, care te macina si care iti face numai rau, insa totodata inteleg ceea ce spui, alegi calea mai complicata, alegi sa tragi de aceste sentimente insa nu inteleg de ce sa faci asta, de ce...
Sa aleg calea mai grea? Fiindca e calea care-mi garanteaza ca ma pot tine de aceste sentimente cat pot de tare.
Imagineaza-ti tu acum ca si in cazul meu, desi eu simt totul la o intesitate mai mica, incercarile ma trec ca printr-un labirint. Prefer ca in loc sa ma blochez intr-o infudatura sa continui sa fac un pas inainte spre o portita. Doar esti constient, mereu exista o portita de scapare.
Spune-mi doar, care este portita mea de scapare? Care ar fi modul prin care eu as putea trece peste fiindca nu pot, nu acum, nu...
Si totusi, cum scap din aceasta capcana ca altfel nu ii pot spune, ma simt epuizat, nu mai vreau sa lupt.
Eu iti spun ceea ce imi spun singura si mie, prefer sa continui sa fac un pas, mic, baby steps, nu te grabeste nimeni, insa acel pas ma va duce spre un nou drum si pana la urmatoarea fundatura eu voi merge pe ideea aia...
Enjoy the ride?
Intocmai. In cazul tau, dragule, eu spun sa iti deschizi umbrela pentru a putea sa iti aduni puterile sa poti la urmatoarea ploaie cu soare care va veni sa o inchizi si sa te bucuri, fiindca ploi cu soare vor mai fi multe, de asta sa fii sigur.
Ne vom invarti mereu in cerc? Nu vom scapa niciodata de aceste labirinturi si ploi cu soare?
Vom continua sa cautam, sa fim raniti si sa ranim pentru a putea supravietui, fiindca premiul depaseste orice asteptare a noastra si chiar merita munca pana la el.
Acel premiu fiind?
Acea ploaie cu soare care intr-un final pe tine te va aduce la portita mea de scapare, iar tu, tu vei reusi sa ma scoti pe mine din acea fundatura si eu, eu voi putea sa imi continui drumul fara a mai da de alte fundaturi. Vom reusi in final sa avem acea explozie de sentimente, acea ploaie cu soare care va zbura orice umbrela intr-un labirint fara de fundaturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu