Se spune că odată cu începerea adolescenţei o anumită persoana este în stare să îsi ia propriile decizii referitoare la diferenţa dintre bine si rău. Poate că odata cu adolescenţa fiecare copil trebuie neaparat să se maturizeze brusc, să fie responsabil, sau poate că nu.
Libertarea este o himeră, un vis imposibil de atins sau un coşmar al copilului dependent de părinti. Libertatea o atinge fiecare om la randul său, atunci cand este timpul sau atunci cand viaţa ne îndeamna să fim la conducerea propriei noastre vieţi.
Eu sunt un adolescent, un copil de cincisprezece ani care a fost nevoit să se maturizeze. Nu pentru că am avut o copilarie nereuşită sau pentru că părinţii mei au avut de înfruntat o bătălie a cărui premiu eram eu, o fiinţă cu multe lucruri de spus dar fără vocea şi curajul necesar pentru a le putea da viaţă. Nu! M-am maturizat brusc pentru că am constatat cu ceva timp în urmă că trebuie să îmî iau propriile decizii, că în curând timpul îmi va fura copilăria şi o va da uitării, lucru care mă va obliga să trec la stadiul de adult. Eu sunt un adolescent, o persoană care crede că poate rezista de una singură într-un mediu departe de parinţi. Ştiu că mă înşel pentru că sunt genul de persoană căreia odată cu apariţia nopţii gândul îi preia conducerea şi începe să o poarte prin tot felul de subiecte pe care nici nu le cunoaşte sau cel puţin nu ar trebuii să le cunoască la vârsta ei.
Obişnuiam să cred în prieteni adevăraţi care îmi vor fi alături indiferent de situaţie şi doar în bine, nu îmi puteam imagina răul şi nu puteam inţelege de ce oamenii pot să fie insensibili şi iraţionali. Sunt un om fericit dar trist, matur dar copilăros, vorbăreţ dar timid. Sunt o persoană plină de calităţi şi defecte. Voi fi mereu eu contra lor, opiniile mele contra opiniilor lor, viaţa mea contra a lor. Voi fi mereu eu, eu şi restul lumii.
Aţi observat vreodată cum ne schimbăm comportamentul nu numai în funcţie de anturaj ci şi de anumite trăiri după care tânjim? Câţi ştiaţi că la vârsta aceasta copii caută noi senzaţii, trăiri, prin simplele ţigări? Va spun eu, mulţi, însă câţi ştiaţi de ce o caută în acest mod? Câţi dintre voi ştiaţi că la vârsta aceasta libertatea nu este singura după care adolescenţii tânjesc ci şi după un lucru care să le dea speranţa că mâine va fi diferit?
Sunt adolescent, tânjesc la libertatea aceea ce o visez a fi reală, “prea bună ca să fie adevarată”. Adevarul este că pentru mine libertatea nu reprezintă un drum spre care să pot fugi cât mă ţin bătăile inimii, nu, reprezintă o simplă etapă din viaţa mea de om simplu, de copil cu vise si dorinţe infinite.
Sunt acea persoană care intr-un final va deschide ochii, care va arăta ca acest stil de gândire e greşit şi va provoaca mai mult rău decât sufletul vostru poate duce. Nu mă consider mai presus de voi, sau un model bun de urmat când vine vorba de decizii bine luate şi cu cap gândite. Sunt în schimb o persoană interiorizată, nu las multă lume să mă contrazică sau să îmi impună anumite lucruri pe care nu vreau să le fac, şi ştiţi de ce? Pentru că sunt un adolescent ce a realizat că acest drum spre libertate e greşit, ce a realizat că poate să facă tot ce vrea singur, însă în acelaşi timp că nu poate! Ştiu că acest drum e greu şi în final nu va exista o recompensa, însă sper la libertatea ce ziua de mâine este capabilă să mi-o ofere. Sunt un adolescent influenţat de visul libertăţii. Acum spuneţi-mi ce reprezintă pentru voi această libertate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu